Molti anni fa, quando andavo ancora alle scuole medie, feci una lezione di matematica particolare: anziché parlare di formule e operazioni, parlammo di Pitagora, del suo teorema e di ciò che fece. Ad ogni alunno venne consegnato un foglio, con scritta in dialetto la storia del pensatore. All’epoca non gli diedi molto peso, anche perché non avrei saputo leggerlo correttamente.

Oggi mi ricapita tra le mani questo foglio, così, per caso. Era conservato in un raccoglitore pieno di carte e documenti, nascosto. Una rapida lettura, veloce, semplice. Un piccolo tesoro. C’è anche una firma in fondo allo scritto, ma non riesco a decifrarla (sapete le firme tipo medico, no?). Non ho trovato fonti online, ed è un vero peccato, dato che le opere in vernacolo Crotonese non sono poi così tante.

Mi sembra allora giusto trascrivere, così com’è, l’intero scritto che ricevetti diversi anni fa. Con tanto di errori di battitura. E va bene così. Perché magari la storia di Pitagora la sappiamo pure, ma, per come e scritta, un bel ripasso a ra cutrunisa non fa mai male. 😉

Filosufu e matematicu, sicúnnu a chiri ca si cunta e dìcia, à bbistu a lúcia d’u munnu ‘mberzu u Cinquecentottanta prim’ì Cristu. Doppu ch’è statu discìpulu d’Anassimàndru e di Ferècid, e doopu ca s’à ‘mpràttàtu ccu’ ra curtúra ‘i l’Assiro-Babbilunèsi, ‘i l’Egizijani e di l’indijani, à lassatu Samu, a terra natali, ppi’ curpa ‘i chiru tirannu ca si vintumàva Pulìcrati e sinn’à gghjùtu a Cutroni, città ‘i bbona numinàta puru tannu. ‘Na vota ddrà, à funnàtu ‘na Scola: “I Pitagorici”, k’ancunu vintumava setta ed ancun’atu assuciazioni eticu-religgiusa. Chista s’occupava ‘i filisufija, matematica, astrunomìja, musica, mistica. U Pitagurismo po’ essiri cunzideràtu a basi, u funnamentu d’u pinzèru scentificu mudèrnu. Pitagora, avesta a chistu, tena ‘nu rannu meritu: è statu u patri d’a matematica muderna, ppi’ menzu d’a tegurìja d’u nùmuru, ca ppi’ Egizziani, Indijani e cumpagnia bella, era statu ‘nu menzu ppi’ misurari e ppi’ fravicari. I Pitagorici anu cridutu, e giustamenti, ‘i truvàri virtù ammucciàti ‘nt’i numiri, speciarmenti ‘nt’i primi quattru, val’a ddiri 1-2-3-4, addizziunàti, tra loru fanu 10, k’è ru numuru pirfettu, ppi d’eccillenza, picchi è furmatu ‘i novi, k’è multipru ‘i tre, a Trinità, tali puru ppi’ ra religgioni ‘i l’Egizzijani, e l’unu k’è ra divinità suprema. Sicunnu Pitagura, puru a musica dipinnìva d’u numuro. ‘St’arta, infatti, ca tena funnamèntu subb’u rapportu d’i tempi, era ed è ‘nu menzu ppi’ educari, d’u puntu ‘i vista d’a religgioni e d’a murali l’anima. Pitagura diciva ca l’omu s’ava di jìri a curcari, doppo k’ava sintuto ‘nu pocu ‘i musica, ppi’ ‘nci cacciari tutt’i cosi d’a capa k’a vita d’ogni gghjòrnu porta, e s’ava di lizari, sintènnu ‘nu pocu i musica, ppi’ ‘nci fari affruntari a jurnàta ccu’ spiritu bbonu ed a duveri, puru k’ancùna cosa ‘un gghjiva ppi’ ru verzu ggiustu. Ppi’ Pitagura u sonu nèscia ‘i ‘nu certu rapportu numèricu; avesta u cunzidera comu forza ggeneratrici ‘i l’armunìja, comu i soni, accussì ‘nt’u spaziju rotunu ccu’ ranna armunija tutti l’astri, comu puru ccu’ ra stessa armunija subb’a terra s’artenanu u jòrnu e ra notti, u cavudu e ru friddu e bbìja discurrènnu. Chist’armunìja, ca nèscia d’u rutàri d’i corpi cilesti è bbera e proprija musica d’u cosmu, a cusiddetta armunija d’i speri. Si cunta ca Pitagura, guradannu bbonu bbonu ‘nt’a ‘na forgia, ava nutàtu comu u sonu d’u marteddru subba l’incùdini, canciava a sicunna d’u pisu d’u martèddu stessu. E usservannu ancora a diverzità d’u sonu cacciatu ‘i cordi, uguali ppi’ natura, s’addunàva comu u sonu, tirannula o vattennula, canciava a sicunna d’a grossezza e d’a lunghezza. Datu ca ogne uggettu tena ‘na certa furma e datu k’a furma po’ avìri significatu ppi’ menzu d’i numiri, Pitagura cunchjùda dicennu k’a riartà ‘i tutti i cosi è rapprisintata d’i numiri ca danu ordini e fanu ‘na netta distinzioni tra i cuntrari: ‘ncuttu e lascu; jornu e notti; masculu e fimmina; beni e mali; amuri e odiu; limitatu e illimitatu, picchì ‘nt’a natura tuttu tena ‘n’ordine puru tra i cuntrari. Pitagura, avesta, à bbistu ‘nt’u puntu l’elementu ‘n gradu ‘i furmari tutti l’ati numiri, picchì u puntu rapprisenta l’unu. Pitagura minta ra Terra a ru centru d’u Cosmu; Filolao, k’appartena a ra scola sùja, minta a ru centru d’u munnu u focu, cunzidera ra Terra ‘i furma sferica e dicia ca ‘nci su’ tre dumìni ccu ru stessu centru. Chisti su’: l’Olimpo, duvi ‘nci su’ ri divinità e ri stiddri immobbili; u munnu ccu’ cinchi pianeti (Saturnu, Jovi, Mercùriju, Veniri) ccu’ ru suli e ra luna ca rotunu ‘ntornu a ru focu centrali; u Celu, duvi sta ra Terra, l’Antiterra e ‘nu decimu corpu, ‘n cuntrappusizijòni a ra terra, ppi’ furmari chiru numuru pirfettu k’è ru deci. Pitagura, penzica pijànnula ‘n prestitu ‘i l’Indijani, dicìva ca l’omu doppu mortu si reincarnava (stamu parrannu d’a metempsicosi) ‘nt’a n’ata criatura. Pitagura ‘un manciava carna picchi era veggetarijànu, ma scunziddjava i favi ca ppi’ d’iddru erunu propriu ‘na malachiamata. Aviva ‘nt’a Scola sùja reguli siveri, comu picculu e rannu silenziu, k’i discipulu sùju avunu mantiniri, ppi’ fari postu a ri pinzeri e ra riflessioni. Duji su’ ri cosi ranni ca Pitagura ‘n’à lassatu: a Tabbellina Pitagorica e ru Tiurema, ca si vintumanu come e-d-iddru, ppi’ dari u nomu ‘i cu l’à fatti. A Tabbellina, ca serva ppi’ fari i murtipricazioni, è furmata ‘i nu quatràtu, cunzàtu a centu casèddri, deci ppi’ latu: ‘nt’a prima fila i numiri ‘i l’unu finu a deci; ‘nt’a sicunna u duji finu a vinti; e bbìja dicennu ‘nzinu a ru deci, ca va finu a centu. Mo’ parramu d’u Tiurema ‘i Pitagura. Vùji sapiti ca nu triangulu si vintùma rittangulu, quannu tena ‘n’angulu ‘i nuvanta gradi, quanti su’ l’ati dùji misi ‘nzemi. I lati ca formunu l’angulu rettu si chjamanu cateti, l’atu, facceffrunti a l’angulu rettu, si vintùma iputenùsa. Comu u cunzati, cunzati, ‘na vota ca sapitu qual è l’angulu rettu, canusciti puri lati cosi. ‘Stu benidittu tiurema dicia ca u quatràtu fravica subba l’iputenùsa è equivalenti a ra summa d’i quatratio fravicati subb’i dùji cateti. In Egittu, tanti ma propriu tanti seculi fa, ‘nc’era ‘na casta sacerdutali, vintumat l’Arpedonapti, k’aviva ru compitu i misurari i cosi ca s’avunu fravicari. Loru si servivunu i liniji a chjummu, val’a ddiri perpenniculari, e di tutti i cuntorni precisi ppi’ misurari chiru k’avunu nmisurari. Pijàvanu ‘na corda e ra spartivunu ‘nt’a dùji parti uguali, e po’ assicuravanu ‘i dùji capi a ‘nu morzu ‘i lignu pizzùtu. Po’ si mintiva ‘natu morzu ‘i lignu d’a stessa furma currispunnenti a tre e ‘n’atu ancora currispunnenti a setti, ‘n modu k’a corda s’attisassa. U triangulu accussì furmatu era ‘nu triangulu pirfettu. Pitagura ‘stu discurzeddru si l’ava ‘mparatu bbonu, puru k’è opara sùja avìri nutatu ca tre numiri, 3, 4, 5, (i primi dùji cateti e l’atu iputenùsa) erunu i sulu numiri cunzecutivi ca putuissuru mmustari l’esistenza d’u triangulu rittangulu. Si si pìjunu ati tre numiri ‘unn’aviti u stessu risurtatu ppi’ dimustrari u tiurema ‘i Pitagura. A dimustrazioni giumetrica, ca minta ‘n figùra a rilazioni numerica, parica è dùvuta ad Eucridi. U filosufu Pratoni à misu u tiurema ‘ntu libbru sùju ‘A Ripubbria’. Plutarcu dìcia ‘nt’u libru ‘Iside ed Osiride’ k’a Trinità egizzija currispunniva a ri numiri 3, 4, 5, facennu riferimento a Iside, Osiride e Horo.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.